Aurora boreală… si spectacolul oferit!


300px-Aurora_australis_20050911

Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic al Pământului. Când apare în emisfera nordica, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romana a zorilor, Aurora și la Titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie sau oricând câmpul magnetic al Pământului este lovit particule rezultate din o explozie solara. În emisfera sudica, fenomenul poartă numele de auroră australă.

Fișier:Structure of the magnetosphere.svg

Fenomenul este văzut ca o strălucire difuză, o perdea ce se extinde de la este la vest şi care poate forma deseori arcuri care evoluează şi care îşi schimbă forma. Fiecare „perdea” este formată din multe raze paralele, direcţia razelor fiind dată de câmpul magnetic, astfel aurora boreală poate fi considerată „modele ale câmpului magnetic” al Pământului.

Cercetări ştiintifice au stabilit că aurora boreală apare în principal într-o regiune în formă de inel ce are o raza de aproximativ 2500 km şi este situată în jurul polului magnetic al Pământului. De altfel, aurorele nu au fost niciodată văzute în dreptul polului geografic al Pământului, loc situat la 2000 km distanţă faţă de polul magnetic.

Magnetosfera plantei este formată din cauza vânturilor solare care lovesc polul magnetic al Pământului. Această regiune a spaţiului terestru este plină de ioni acumulaţi de-a lungul timpului din vânturile solare. Perturbaţia acestor vănturi duce la mărirea fluxului de ioni, proces care duce la deplasarea ionilor de-a lungul liniilor de câmp, în cele din urmă ducând la schimbărilor formei aurorei boreale.

13 235734905 070820131438156607399 SONY DSC aurora-borealis-aurora-borealis-10324489-1280-848 aurora-borealis-svalbard_58917_990x742 auroraOK_ewoldt_f1 auroras-in-the-skies-over-aberdeen Beautiful-Aurora-Borealis-HD-Wallpapers Nordlys Simavika 2012 d67294e559eba7ebe52ef37c6d2d5bf2 DSC_050144A hammerfest-northern-lights moussette_aur16jul1_full Nordlys-VB_1354703379 Northern_Lights_Over_Portage_River_Valley_Alaska northern-lights northernlightsArkansas Northern-Lights-for-a-romantic Seeing-the-Northern-Lights-for-a-romantic ????????????????????????????????????????????????????????

“Am descoperit misterul aurorei boreale”, anunța într-un raport NASA fizicianul Vassilis Angelopoulos, responsabilul științific al misiunii Themis.
Datorită flotei formată din cinci micro-sateliți, cântărind fiecare 70 de kilograme și lansați în februarie 2007, cercetătorii au putut analiza după un an de observație, modul în care se declanșează acest fenomen luminos spectaculos, care se produce pe cerul celor doi poli.
Plasați pe orbite care variază intre 12 și 30 de straturi terestre în interiorul magnetosferei, în bucla care protejează Terra de efectele nocive ale vanturilor solare, sateliții lui Themis au putut măsura, mulțumită captorilor lor, traiectoria particulelor (în mod special a electronilor), emise in urma exploziilor magnetice bruste care survin într-o manieră imprevizibilă in aceasta zona a spatiului.

Într-un articol publicat în revista Science, Angelopoulos si echipa sa arata cum aurorele boreale au loc imediat după aceste explozii, denumite si sub-furtuni geomagnetice, care se produc relativ aproape de planeta noastră, la o treimea distantei dintre Pământ și Luna.
După ce explozia s-a produs, o energie puternica de un milion de miliarde de jouli a fost  emisa, echivalentul unui seism cu magnitudinea de 5 grade pe scara Richter.
In chiar acel moment, stațiile din Canada și Alaska au înregistrat mai multe aurore boreale pe cerul polar.

În cazul unei furtuni geomagnetice majore, în care ejecţiile solare se vor îndrepta spre Pământ cu o viteză de 2.000-3.000 km/s, perturbarea câmpului magnetic poate avea consecinţe mult mai serioase: de exemplu, cad liniile de înaltă tensiune, conductele de petrol se pot magnetiza, coroda şi pot exploda, aşa cum s-a întâmplat, în 1981, în Canada. O altă erupţie solară majoră si periculoasa este și când în ejecţiile solare existata şi radiaţii x.

Pentru noi, dacă nu suntem afectați în mod direct, rămâne doar frumusețea manifestării vizuale!
Ionuț Păun

 

Categorii: Actualitate, geografie, inedit, Stiinta & Tehnica, Superfilmari | Etichete: , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: