TR-125…


Tancul principal de luptă TR-125 (Tanc Românesc 125, numeralul reprezintă calibrul tunului) a fost numele unei serii limitate de prototipuri prin care s-a încercat construirea tancului sovietic T-72 de către industria autohtonă de armament, prin mijloace proprii. Tancul nu a fost acceptat de către Armata Română, fiind în prezent cunoscut sub numele de P-125 (Prototipul 125).

tr125_001

La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-72. Consiliul Apărării a decis, în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar în țară, adaptat posibilităților tehnologice ale industriei de armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate aproximativ cinci prototipuri (numărul exact diferă în funcție de sursă: 3, 5 sau 10 bucăți). Turela și mecanismul de încărcare automat au fost proiectate de către ICSITEM București, iar șasiul a fost dezvoltat de către ACSIT–P 124 aparținând de Fabrica de Mașini Grele Speciale a întreprinderii „23 August„.

Spre deosebire de tancul T-72 și variantele sale, TR-125 avea șapte galeți la fiecare șenilă.[1][2] Șasiul a fost astfel extins cu un metru pentru a face loc motorului de 900 de cai putere 8VSA3 (o variantă îmbunătățită a celui folosit la tancul TR-85-800). Din cauza modificărilor aduse șasiului, agregatului energetic și blindajului, greutatea tancului a ajuns la aproape 50 de tone (față de cele 41.5 tone ale tancului T-72M).

TR-125 era dotat cu echipamente moderne: un tun de calibru 125 de mm stabilizat hidraulic în două planuri, telemetru laser, un mecanism de încărcare automată a tunului (care avea o cadență de 8 lovituri pe minut), calculator balistic, sistem de avertizare la iluminare laser și instalație de lansare a grenadelor fumigene automată în cazul activării senzorilor laser.

În urma testelor, tancul nu a intrat în dotarea Forțelor Terestre ale Armatei Române, nefiind omologat pentru producție. Prototipurile sunt păstrate în rezervă.

Tip Tanc principal de luptă
Loc de origine   ROMANIA
Istoric producție
Proiectant ICSITEM București,
ACSIT P-124 (F.M.G.S.)
An proiectare 1984-1991
Producător Fabrica de Mașini Grele Speciale
An producție 1987 – 1988
Bucăți construite cca. 5
Date generale
Greutate 50 tone
Lungime 7,9 m
Lățime 3,6 m
Înălțime 2,2 m
Echipaj 3

Blindaj 200 mm stratificat (șasiu)
400 mm cu blindaj suplimentar (turelă)
Armament
principal
1 × tun 125 mm cu țeava lisă
39 de proiectile
Armament
secundar
1 × mitralieră PK coaxială 7,62 mm (2000 de cartușe)
1 × mitralieră antiaeriană DShK 12,7 mm (300 de cartușe)
lansator de grenade: 6 tuburi 81 mm (20 de grenade fumigene)
Motor 8 VS A3 diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat 900 CP (671 kW)
Putere specifică 18,75 CP/t
Transmisie hidromecanică, automată
Suspensie bară de torsiune
Autonomie 400 km
Viteză maximă 60 km/h
Categorii: istorie, Stiinta & Tehnica | Etichete: , , , , , , , | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „TR-125…

  1. Fane

    cum vad ca vizitatorii nu prea se inghesuie, imi lansez eu temerile: cand occidentalii, ai caror aliati actuali suntem, au redus greutatea pe cat posibil, utilizand inclusiv senile din polimeri si asigurand o viteza de croaziere de peste 100 km/h, nu stiu de ce cineva si-ar mai bate capul cu un model deja „obsolete” si de provenienta actual „inamica”. Sistemele electronice de ghidare, ochire, tragere…, sunt de asemenea mult inferioare celor occidentale. Mai bine, in locul renault, la Mizil ar fi venit ceva nemti, si ar fi adus un hibrid de Leopard, mult superior tancurilor frantuzesti si rusesti(cu atat mai mult cu cat se zvoneste ca la primele prototipuri Leopard, am fi contribuit si noi cumva, undeva, candva…).

    • Nu am postat acest articol pentru a resuscita un proiect vechi și depășit din toate punctele de vedere. Intenția mea a fost să atrag atenția asupra perspectivelor de a resuscita industria de apărare în ideea de a folosii banii pe tehnologii implementate în capacități de producție pe teritoriul tarii și de a limita virarea banilor către terți.Da asa este când ne raportam la nivelul tehnologic al anilor 80′ însă privind la actualele materiale folosite la blindajul ușor se pare ca nu oferă capabilitatea de protecție a blindajului M1 Abrams cu densitate mare. Americanii vor folosii încă 20-30 ani platforma blindata cu densitate mare și vor îmbunătății toate sistemele de detecție, comunicare, țintire și nu în ultimul rand capacitatea de mascare. Este vorba și de evoluția munițiilor inteligente, de eficiența propulsoarelor de capacitatea de a integra tancul în câmpul modern de lupta. Mulțumesc pentru comentariu și sper ca la MFA să dezvoltam măcar un tanc la nivelul AMX-56 Leclerc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: