Tsunami în Marea Neagra…


Începând cu istoricul grec Thucydides, care în anul 426 BC a recunoscut un tsunami
datorat producerii unui cutremur în insula Euboea, numeroase alte evenimente au fost
menționate, de această dată legate şi de alte mecanisme de declanşare precum
alunecările submarine sau erupțiile vulcanice.
Primele informații istorice referitoare la existenta unor valuri anomale în Marea Neagră
aparțin cronicarului bizantin Theophanes, care menționează că în intervalul 544/545
„marea a avansat în Tracia cu 6 km, acoperind teritorii din zonele cetăŃilor Odessus, Dionysopolis şi Aphrodisium”. Cronicarul Mowses Khorenatsi (410–491 AD) menționează
un fenomen asemănător pe Ńărmul sudic al Mării Negre (Altinok, Esroy, 1998). În ultimul
mileniu, mai mult de 100 de valuri de tip tsunami au afectat coastele Turciei, dintre
acestea 40 % producându-se în Marea Marmara, celelalte afectând diferite sectoare de
coastă din Marea Neagră. Pentru coasta de est a Mării Negre sunt menŃionate peste 90 de
evenimente de tip tsunami pentru intervalul 1410 +/- 100 BC – 1999 AD (Yalciner, 2004).
În anul 1650 un cutremur cu magnitudinea de 7 grade a avut loc în Marea Azov. Au fost
găsite „urme geologice” ale tsunami-ului în golful Sevastopol (Nikonov, 1997).
În data de 26 octombrie 1802, pe plaja localității Yevpatoriya (Ucraina), au fost observate
o serie de urme de valuri care, probabil, au fost produse de valurile generate de un
cutremur cu magnitudinea 7.5 şi cu epicentrul localizat la 45.7° N şi 26.6° E (Nikonov,
1997).
Pe data de 26 iunie 1927, un cutremur cu magnitudinea 6.0 pe scara Richter s-a produs
pe țărmul nordic al Mării Negre. Adâncimea focarului a fost de 27 km iar coordonatele
epicentrului au fost 34.4° E şi 44.4° N. Martorii oculari au observat modificări ale topografei
zonei de coasta, inclusiv “alunecări de roci în mare”.
Pe data de 26 septembrie 1939, la ora 23:57 (GMT) s-a produs cutremurul Great
Erzincan. Acesta a avut epicentrul pe uscat (coordonate 39.51° N şi 39.80° E), la o
distantă de 60 km fată de coasta de S a Mării Negre. Magnitudinea sa, măsurată la
suprafaŃă, a fost de 8 grade pe scara Richter. Adâncimea focarului a fost de 26 km.
Valurile tsunami generate au avut la origine fie o mişcare de translatie pe o falie crustală
majoră, fie o reactivare a unei falii secundare sau o alunecare submarină. Tsunami-ul a
traversat Marea Neagră şi a fost înregistrat de către maregrafele din porturile ruseşti.
Acesta a fost cel mai puternic cutremur care a produs un tsunami în Marea Neagră.
Ranguelov, Gospodinov (1995) şi Ranguelov (2003) descriu depozite de tip tsunamite.
Dotsenko (1995) menŃionează o serie de evenimente de tip tsunami în Marea Neagră iar
Yalciner et al.(2001) descriu un tsunami produs în 1939 pe coastele Mării Neagre.
„Tsunamite” descrise de-a lungul litoralului românesc al Mării Negre
Coasta românească a Mării Negre a fost studiată de-a lungul anilor de numeroşi
cercetători, lucrările urmărind în special evoluŃia edificiilor deltaice (Panin, 1976, 1996 –
1999), variațiile liniei de coastă (Panin, 1996; Giosan et al, 1997, Stănică, Ungureanu,
2000, Kuroki et al., 2007), mineralogia depozitelor sedimentare sau dispoziția şi
importanta economică a placer-surilor de minerale grele (Rapoarte geologice din arhivele:
IFLGS, IPGG, IGG). Unele documente conțin descrieri detaliate ale succesiunilor
sedimentare, dar fără a pune accent pe prezenŃa unor strate ca efect al unor valuri de tip
tsunami.
Primele mențiuni referitoare la prezența valurilor tsunami în Marea Neagră au apărut în
presa romanească în anul 2005. Panin (2005) susține că „un tsunami este posibil în Marea
Neagră din cauza alunecării sedimentelor depuse pe platoul continental. Acest fenomen
apare în momentul producerii unui cutremur sau în momentul în care depozitul de
sedimente este prea mare“. Astfel, în anul 1901, din cauza unui cutremur de 7.2 grade pe
scara Richter, valurile Mării Negre au atins pe coastele româneşti înălțimea de 5 m.
Mărmureanu (2005), afirmă că „cel mai vechi tsunami înregistrat în România datează din
anul 104, când oraşul Callatis, actualul oraş Mangalia, a fost grav afectat”. Studii de specialitate, cu caracter multidisciplinar, dedicate cunoşterii hazardului natural
tsunami pe coasta românească a Mării Negre au fost efectuate odată cu începerea
lucrărilor în proiectul MEdCT – ANCS – CEEX 161/2006. Referindu-ne strict la “depozite
de tip tsunami în succesiuni geologice costiere de pe Ńărmul românesc al Mării Negre” vor
fi descrise o serie de aflorimente în care caracteristicile litologice şi faciale ale secvențelor
geologice sugerează prezența “tsunamitelor”.
Localizarea zonelor de interes
În vederea departajării stratelor cu caracteristici specifice depunerilor datorate valurilor de
tip tsunami au fost utilizate criteriile din Tabelul 1, elaborat pe baza informaŃiilor şi
descrierilor provenite dintr-un număr larg de lucrări de specialitate, referitoare la zonele
cele mai afectate de fenomene de tip tsunami.
Punctele de interes, descrise până în momentul de fată (Oaie et al., 2006, 2007) sunt:
Vama Veche, 2 Mai, Corbu

Potrivit lui Gh. Marmureanu, Sabla este o zona tectonica ce a fost la noi, in Romania, dar acum este la bulgari. Aceasta placa este cea care ar putea provoca tsunami in Marea Neagra.

Foarte multa lume spune ca nu este posibil sa ai tsunami Marea Neagra care ar fi ca un fel de vas inchis. Eu le recomand dansilor, din punct de vedere fizic, sa ia un lighean si sa faca cu mana in apa, sa vada ce valuri apar„, a spus prof. dr. Gh. Marmureanu.

El a mai adaugat ca: „De la aceasta falie Sabla, personal gandesc ca sunt mari probleme, pentru ca in Marea Neagra, la o adancime de 400 si ceva de metri si pana foarte adanc, exista depozite imense de hidrogen si de acid sulfuric. Va rog sa realizati ce inseamna aceasta scoatere afara, este un alt pericol…ceva mult mai periculos decat un val de tsunami insusi„.

In Romania, la Institutul de Fizica a Pamantului exista un sistem care in patru secunde poate detecta magnitudinea unui cutremur.

Gheorghe Marmureanu le propune specialistilor din strainatate sa foloseasca sistemul nostru, pentru ca daca e un cutremur mare, de 7,5 – 9, probabilitatea de tsunami este si ea la fel de mare.

Întrebat daca exista vreun risc imediat de tsunami in Marea Neagra, Marmureanu a raspuns: „Nu. Avem tsunami cam o data la 500 de ani. Mai multe valuri din acestea seismice se inregistreaza pe partea cealalalta a Marii Negre, la turci si in Marea Azov, la ucraineni, de exemplu”.

Un studiu al unui turc arata ca in ultimii 95 de ani, au fost 23 de tsunami, dar mici.

Afirmațiile profesorului Gh. Marmureanu au fost facute in timpul unui interviu acordat  Ştirilor ProTv.

Ionuț Păun

Categorii: Actualitate, inedit, Stiinta & Tehnica, Şansă la viaţă | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: