Dacii nu erau sălbatici și necivilizați…


De-a lungul unei perioade de mai bine de 150 de ani (sec. I î. Hr. – sec I d. Hr.), Dacia a fost înzestrată cu un veritabil sistem de apărare, cuprinzând mai mult de 90 lucrări de fortificații, de diferite tipuri: așezări întărite, cetăți și fortificații de pământ. În ceea ce priveste fortificațiile Daciei preromane, cele din regiunea de sud-vest a Transilvaniei actuale constituie un grup aparte. Ridicate la sud de bazinul mijlociu al raului Mures – în acea parte a Carpaților Meridionali care formează Masivul Sureanu -, ele au permis menținerea sub control a căilor de acces către capitala regatului dac, Sarmizegetusa.  In aceasta regiune a capitalei regatului, vestigiile locuirii dacice formează un ansamblu unic, în care elementele civilizației autohtone se conjugă în modul cel mai fericit cu cele împrumutate din lumea clasică greco-romană.

Săpăturile arheologice efectuate la Sarmizegetusa – situată pe piciorul versantului vestic al Muntelui Sureanu – au adus la lumină locuințe dacice rurale, în vecinatatea celor quasi-urbane, dovedind o preocupare pentru amenajarea teritorială si urbană, ca și existenta unor funcțiuni de ordin economic, proprii centrelor similare (Fetele Albe, Ceata, Sarmizegetusa – Grădiștea de Munte); descoperim, cu aceasta ocazie, si fortificații propriu- zise, incendiate și distruse de romani, cu ocazia victoriei lor, dobândita de Traian, în anul 106, care a desavarsit, astfel, a doua campanie împotriva regelui dac Decebal. Fortificatiile propriu-zise se clasifica în trei categorii: cetăți ridicate în proximitatea marilor centre civile (Costesti – Cetatuie, Vîrful lui Hulpe și Sarmizegetusa – acestea două, din urmă, pe teritoriul actualei localități Grădiștea de Munte), cetăți lipsite de așezări civile în jur, ridicate din rațiuni strict militare (Costesti – Blidaru, Luncani – Piatra Rosie) și impozantul zid de apărare de la Cioclovina – Ponorici. Acesta din urma este construit din lemn si pietre nefasonate; are o lungime de mai mult de 2,5 kilometri si bastioane imense, cu diametre între 40 si 80 metri, ca si ziduri perpendiculare și oblice, adosate zidului principal si menite să fragmenteze frontul de atac al inamicului. Întregul zid relevă tehnica tradițională dacică, dar bastioanele și zidurile perpendiculare trădează împrumuturi din lumea elenistica.

In cazul cetăților, planurile sunt fie tradiționale (dar adaptate, pe cât posibil, configurației terenului, fără ajustari notabile), fie elenistice – mai exact, inspirate din arhitectura militară elensitică. In categoria celor cu planuri tradiționale intră lucrarile de fortificație din lemn și pământ de la Costești – Cetățuie, ca și cele din pământ, lemn și piatră de la Sarmizegetusa, în vreme ce în categoria celor cu planuri inspirate din arhitectura elenistica fac parte fortificatiile de la Costesti – Blidaru și Luncani – Piatra Rosie. Aceeași observație se poate face și pentru elementele de fortificare: ziduri cu pietre fasonate în maniera elenistică (la Costești – Cetățuie și, parțial, la Costești – Blidaru) și ziduri din piatră fasonată, inspirate din tehnica elenistică (parțial, la Costești – Blidaru, și la Luncani – Piatra Rosie si Sarmizegetusa). Împreuna, toate aceste fortificații constituie un sistem defensiv pentru Sarmizegetusa, dar luate separat, fiecare reprezintă, prin particularitățile sale, o entitate bine configurată.

 Totuși, există o caracteristică general valabilă: sursă permanentă de apă găsindu-se sub cota fortificației, ele nu sunt în măsură de a rezista la asedii prelungite. Cea mai veche fortificație este cea de la Costești – Cetățuie, ridicată în pragul sec. II d. Hr., când, pe un mamelon înalt de 150 metri, au fost amenajate doua valuri de pământ având, pe coama lor, o palisada multiplă.

 Este probabil ca, după cucerirea – către anul 55 î. Hr. – a cetăților grecești de pe litoralul vestic al Mării Negre, de catre regele dac Burebista, mestesugarii și constructorii originari din aceste ținuturi au contribuit la ridicarea zidului (gros de 4 metri), din piatră fasonată, pe un traseu unghiular, dotat cu trei bastioane – în afară de bastionul situat în incintă, pe unul dintre valurile de pământ, de celelalte trei bastioane din exteriorul fortificației, așezate pe calea de acces, și de alte două turnuri locuibile. Toate aceste elemente de fortificație sunt construite cu ziduri elenistice, cu umplutura de tip emplecton (pământ și pietre de râu, așezate între două paramente din piatră fasonată). Asa cum se prezintă, și alte elemente ne duc cu gandul la contribuția meșterilor greci: este cazul turnurilor locuibile (al caror prim nivel este construit din ziduri de același tip, în vreme ce etajul este ridicat din cărămizi ușor arse), al scărilor monumentale din piatră, de lângă turnul locuibil din vest, și al contra-forturilor adosate pe un segment al zidului de incintă. În interiorul fortăreței se găsesc, de asemenea, un turn de pază, o cisternă pentru apa de ploaie, barăci pentru soldați și un sanctuar rectangular cu stâlpi din lemn și piedestale din piatră fasonată; alte trei sanctuare, de asemenea, rectangulare, și construite în aceeasi tehnică, se găsesc în exteriorul zidurilor. La picioarele mamelonului (sub actuala localitate) se întindea marea așezare civilă.


Drumuri pavate, conducte de apă, ateliere de ceramica, de prelucrare a sticlei sau a fierului, atelier de monetarie, o foarte buna organizare economica si militara, toate aceste lucruri le acceptam ca fiind normale in secolul XXI, ele fiind atribute ale civilizatiilor existente cu cateva secole inaintea noastra. Dar daca v-am spune ca ele existau inca dinaintea erei noastre, si nu oriunde, ci chiar pe teritoriul Romaniei de astazi, si ca cei care populau aceste locuri nu erau altii decat stramosii nostri daci?

Zorii civilizației

Departe de a fi considerati niste salbatici, primul secol crestin i-a gasit pe daci intr-un avansat stadiu de civilizatie si progres.
Nu numai trasaturile lingvistice ii separau pe geto-daci de ceilalti traci, ci si o credinta puternica in nemurire. Taramurile bogate in resurse pe care au ales sa isi aseze cetatile le-au oferit dacilor vigoare economica si le-au sustinut puterea militara.
Ceea ce a uimit arheologii si istoricii care au studiat aceste situri este varietatea obiectelor din ceramică sau fier gasite. Exceptând zonele civilizațiilor romane și elene, nicăieri în Europa nu au fost gasite un numar atât de mare de obiecte din fier cu funcționalități diferite.

Arhitectura autohtona a fost îmbogățită cu elemente de arhitectura greceasca si romana, adaptate la resursele de materiale locale si la gusturile estetice ale dacilor.
Nu doar elementele de arhitectura si buna organizare militara vin sa sustina ideea ca avem de-a face cu o civilizatie in plin avant, ci si preocuparile pentru medicina, botanica farmaceutica si calculele astronomice folosite in arhitectura.
Complexitatea si marimea constructiilor, elementele si tehnicile de inspiratie elenistica plaseaza civilizatia daca cu mult deasupra populatiilor “barbare” care populau continentul in acea epoca.

Strategia militară în arhitectură

Cetatile create intre secolul I i.Hr. si secolul I d.Hr. aveau scopul de a fi stavila impotriva cuceririi romane. Situatia militara incerta si luptele de cucerire ce se duceau intre neamuri, i-au motivate pe dacii prevazatori sa isi ridice puternice ziduri de aparare, adevarate fortarete, ceea ce l-a facut pe un istoric roman sa scrie despre dacii care isi inconjurau muntele cu ziduri. Asezarea cetatilor in locuri greu accesibile si lucrarile de fortificatie urmareau mentinerea sub control a cailor de acces catre aceste bastioane si ingreunarea planurilor de cucerire ale inamicilor.
Prima capitala a fost stabilita la Costesti Cetatuie si mutata dupa moartea lui Burebista, de catre Deceneu la Sarmisegetuza Regie, construita pe muntele sfant al dacilor, Kogaionon.

Obligat de catre Traian sa demoleze o parte din fortificatii, dupa pierderea razboiului din 101-102, Decebal le-a refacut si le-a intarit din nou in anii 103-104. Urmatorul razboi pierdut de catre daci, in 105-106 a dus la incendierea si demolarea tuturor cetatilor, cu exceptia Sarmisegetuzei. Garnizoana romana lasata aici va reface fortificatiile si le va extinde, ramanand aici de-a lungul domniei lui Traian.
Amenajarile gospodaresti cu ateliere, cuptoarele, conductele de apa din tuburi de lut ars si obiectele casnice din ceramica sau metal sunt deopotriva indicatori ai gradului avansat de civilizatie ai populatiei bastinase.

Sarmisegetuza Regia

Cetatea de la Sarmisegetuza Regia, una dintre cele mai dezvoltate si mai bine aparate constituia un important centru economic, politic si religios, beneficiind de un sistem de aparare unic in arhitectura europeana.
Zidurile erau construite dupa tehnica murus dacicus, o varianta autohtona a zidului elenistic. Cetatea era impartita in doua: zona cu locuinte si zona unde se oficiau ritualurile sacre, incluzand aici si locuintele celor care oficiau serviciul religios. Legatura dintre spiritul razboinic si cel religios era foarte puternica, in zona sacra fiind construite zece sanctuare si un altar de sacrificiu, iar arhitectura predominanta fiind cea militara si cea religioasa. Altarele au fost distruse odata cu caderea cetatii, insa se stie despre ele ca erau acoperite si ca anumite zone erau interzise laicilor. Odata daramate, au fost reciclate, devenind materiale de constructie pentru lucrarile de largire ale cetatii.

Dacii manifestau o preferinta pentru ornamentatia in piatra, faza clasica a civilizatiei dacice fiind marcata de decoratiunile cu motive militare.
Traditia era foarte importanta, insa stramosii nostri nu s-au ferit sa inoveze, construind conducte de lut ars pentru circularea apei si un canal de calcar cu doua ramuri pentru drenarea teraselor.

Luncani – Piatra Roșie

Cetatea a fost ridicata pe o stanca de calcar, aflata la vest de Sarmisegetuza. Tehnica de constructie a fost, de asemenea, murus dacicus, constructiei initiale urmandu-i diverse lucrari de marire si consolidare, care prevedeau si un adapost pentru garnizoana permanenta. Nici de aici nu lipsesc constructiile etajate destinate locuirii, turnurile si un lacas de cult.

Costești – Blidaru

Locul unde urma sa se construiasca cetatea Blidaru a fost ales cu foarte mare atentie, accesul catre cetate trebuind sa fie greu accesibil. Din mai multa precautie au fost construite 17 turnuri de observatie, transformand astfel cetatea Blidaru in cea mai puternica din zona.
Se pare ca in anii 103-104 zidul de vest a fost daramat  si largit prin unirea cu alte ziduri de un turn izolat, noua modificare servind la amenajarea unor incaperi pentru provizii, ale caror platforme erau folosite pentru masinile de razboi.

Costești – Cetățuie

Cea mai veche fortificatie, construita pe varful dealului cu acelasi nume, a revelat in urma studiilor arheologice la fata locului, o foarte buna organizare militara. Drumul pana la aceasta cetate se ingusteaza pe masura ce se inainteaza. Singura legatura cu restul inaltimilor era barata de un val semilunar de palisade, iar cel care se incumeta sa treaca de acest obstacol se lovea de o palisada complexa, urmata de un zid cu trei bastioane si de unul izolat, carora le urmau inca doua palisade simple. Protejat, in spatele acestor fortificatii, se afla platoul cetatii. Aici se aflau doua locuinte cu etaj acoperite cu tigla, turnurile de veghe, baraci si sanctuare de calcar.

Fetele albe

Asezarea se afla in apropierea cetatii Sarmisegetuza Regia de care este despartita doare de o vala ingusta, fiind ridicata pe o terasa protejata de zidurile de calcar. Asezarea interioara este asemanatoare cu cea a celorlalte cetati, avand constructii civile si un sanctuar, care a avut aceeasi soarta ca si celelate, dupa infrangerea dacilor de catre romani.

Facts

Complexul cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei se află din 1999 pe lista monumentelor UNESCO, fiind singurul obiectiv de acest fel din judeţul Hunedoara. 

Fișier:Solar disc.JPG

La cetăţi se ajunge extrem de greu. La Blidaru şi la Piatra Roşie nu se poate ajunge deloc cu maşina.

România duce lipsă de o legislație care să protejeze rămășitele istorice de vânătorii de comori iar investițiile în infrastructură și restaurare sunt absente. O abordare serioasă ar trebui să creeze o strategie națională, interdisciplinară, care să poată conserva, promova și explica comoara spirituală și tezaurul de vestigii lăsat în urmă de acest popor dac.

Ionuț Păun 

Categorii: Comentarii, inedit, istorie | 3 comentarii

Navigare în articol

3 gânduri despre „Dacii nu erau sălbatici și necivilizați…

  1. Da… scuze…
    De ce ești așa agresiv? Tu nu mai greșești când redactezi ceva?

  2. Pingback: Cel mai vechi oraş din România, mai vechi decât piramidele egiptene … | ionpaun

  3. Tivi Dan

    „România duce lipsă de o legislație care să protejeze rămășitele istorice de vânătorii de comori.” Romania e condusa de incompetenti care nu se gandesc sa angajeze specialisti sa faca ei curatenie de aur pe acolo. Asa doar platim oameni de paza. Degeaba avem daca nu folosim

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: